SUFLETUL DIN PUMN

Un rău târziu,abis pustiu

Un soare scurs fără apus
Aşa sânt EU de când vă ştiu
O condamnare făra de recurs.

Sânt clipele de-adâncă suferinţă

E jarul ce mocneşte in soba prea incinsă

E clinchetul de soare in luni dogoritoare

Mireasama imbietoare ce sufletu-mi dogoare

E paradis,e vis …e pasul spre abis

O floare inflorită ,o fată mult dorită

Poate un joc banal sau pasul spre final.

In fiecare se inalţă o veşnică povaţă

O rugă ,o chemare un semn de intrebare

Un gând ascuns in umbre fiinţa nu-l pătrunde

Ochi–mi străbat–nainte firul de iarba minte

E demn sa-ţi dai silinţa căci vine iar sentinţa

Merită să mai speri când n-ai ce să mai ceri

O mână aspră dură un pumn bagăt in gură

Scântei se-aprind in mine dar simt că mi-e ruşine

S-aprind din nou speranţa să vină iar vacanţa

Să stau lungit in iarbă iar gândurile salbă

Se-nşiră se deşira pe nimeni nu mai miră

Şi voi orbiţi de soartă sa nu-mi mai staţi in poartă

Umblaţi tăcuţi prin lume si fără ,,vorbe bune,,

Ciulini să vă-nmpresoare ,aşai acum vă doare

Iar câinii să vă latre s-aveţi visuri deşarte

Să vă treziţi din somn cu gândul doar la Domn

La Dumnezeul sacru in gură un gust acru

Pe răni sa pun piper să chinui şi să sper

Să chem in jurul meu doar coada unui zmeu

Să-mi strânga-n laţ dorinţa sa moară suferinţa

Să radeţi să cântaţi și să nu măi iertaţi

Un strop de rouă curgă in suflet să-mi pătrundă

Iar voi iubiţii mei să râdeţi cu temei

Să nu vă văd plângând in voi un singur gând

Gând tandru si umil ca pentr-un biet copil

Ce mila o cerşeşte iubirea nu-l doreşte

Strânge-ţi apoi in mână un suflet o făramă

Deschide-ţi pumnul larg acolo-i suletu-mi pribeag.
dordedor